1 DECEMBRIE a fost sarbatorit cu mare fast la Targoviste

Mesajul rostit de catre Adrian Tutuianu în Piața Tricolorului:

Sunt cu adevărat mândru să mă aflu astăzi înaintea dumneavoastră pentru a rosti câteva cuvinte în cinstea unei sărbători unice, căreia îi suntem cu toţii părtaşi – Ziua Naţională a României.

1 Decembrie a devenit Ziua Naţională a României prin Legea nr. 10/1990, prevedere reluată şi în Constituţia României din 1991. Alegerea a însemnat o trimitere directă la momentul în care, în cetatea Alba Iulia, sub privirile a peste 100.000 de români din toate provinciile ţării, se năştea România Unită. Cât de frumos spune textul Rezoluţiei de la Alba Iulia: „Adunarea Naţionala a tuturor Românilor din Transilvania, Banat si Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia in ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români si a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România”.

Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina de referinţă a istoriei româneşti. Măreţia ei, spune un ilustru istoric, „stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit”.
Se împlinesc astăzi 95 de ani de la acel moment care a întregit un an fast pentru poporul român:
- 27 martie unirea cu Basarabia;
- 15 noiembrie unirea cu Bucovina;
- 1 decembrie unirea cu Transilvania şi întregirea ţării.

Cuvintele pălesc în faţa unui asemenea moment absolut remarcabil. Un moment de cotitură care ne obligă pe noi, cei de astăzi, la câteva clipe de recunoştinţă în onoarea acelora care au făcut, de-a lungul veacurilor, istoria unirii vie, palpabilă.

Şi cred că trebuie să ne înclinăm cu smerenie în faţa lui Mihai Viteazul – Întregitorul României de la 1600, în faţa lui Alexandru Ioan Cuza – cel care a reuşit unirea Principatelor la 1859, în faţa vitejilor care ne-au câştigat independenţa la 1877 sau a celor peste 250.000 de soldaţi români morţi în Primul Război Mondial, în faţa celor care au luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial sau în faţa celor care, în 1989, au oferit suprema jertfă a Revoluţiei. Le suntem îndatoraţi astăzi, pentru că „astăzi” n-ar mai exista dacă ei n-ar fi fost. Le suntem îndatoraţi pentru că au înţeles, şi-au asumat şi au creat acestei naţii un destin de care să fim mândri. Le suntem îndatoraţi pentru că prin ei respirăm noi astăzi!

În faţa acestui munte de responsabilitate, cred că primul pas al nostru, al fiecăruia dintre noi, este acela de a renunţa la ură, de a depăşi dezbinarea şi toate acele piedici care ne separă. Vom reuşi sau nu să facem acest pas – de asta va depinde, pe mai departe, destinul nostru.

Dragi prieteni,
Sunt mândru să fiu un român între români! Sunt mândru că inima mea pulsează româneşte! Sunt mândru să fiu astăzi în faţa dumneavoastră şi să vă transmit, din toată inima, cu multă emoţie: LA MULŢI ANI!

LA MULŢI ANI, ROMÂNI!
LA MULŢI ANI, DÂMBOVIŢENI!